Lapte de capra

Locuim intr-o zona rurala a Israelului – e foarte diferit de zonele rurale din Romania, dar tot simti linistea.  Verdeata pe care o vedeti in pozele din linkul atasat tine cam doua luni de zile, in restul anului culorile sunt specifice desertului. Doar livezile raman verzi. Si totusi simti atmosfera de sat si linistea si natura. Satul nostru este inconjurat de sate arabe si, in loc de sosele  aglomerate,  vedem dealuri pline de oi,capre si vaci. Avem si o stana aproape de noi pe care am vizitat-o o data in aceasta iarna cu dorinta de a cumpara lapte de capra.

Bine inteles ca in mijlocul iernii caprele nu dau lapte ca sunt gestante (sau doar au fatat) dar de unde sa stie oraseanca de mine acest fapt minor. Si de atunci am tot asteptat caprele sa fete si sa isi creasca iezii pentru a ma putea si eu bucura de putin lapte proaspat.

Si in sfarsit s-a intamplat. Aseara am primit telefonul mult asteptat care ma anunta ca au lapte de capra. Yupppyyyyyy. In dimineata aceasta am fost la stana si am primit in dar  6 litri de lapte de capra proaspat muls. Da, am fost de fata cand au fost mulse caprele si da, ciobanul nu a vrut sa primeasca banii. Ne-a spus ca intai trebuie sa bem din laptele caprelor lui, sa il apreciem, sa vedem daca ne place si ne prieste si doar de data viitoare putem plati (dar doar daca ne face placere sa platim – ca el nu ia bani daca nu sunt dati din inima).

Drumul spre stana. Cu toate ca e doar 8 dimineata, soarele arde. Dar e atat de placut pe dealuri.

Si am ajuns la stana. Asi putea trai intr-un astfel de loc.

Ciobanul prietenos cu  ochi calzi.

Si dulaul stanei in timpul serviciului :)

Si yupppyyyyy – lapticul muls special pentru mine :) . In poza este doar o caprita, dar de fapt ciobanul a muls trei caprite pentru mine.

Caprele sunt crescute in spatiu inchis si hranite cu concentrate si paie si hormoni si antibiotice. Si totusi laptele este pur si simplu delicios.  Miroase a proaspat, a fan, a stana si a capre in toata casa. Ma simt copila in casa strabunicilor.  Mi-am amintit de camara cu putine pline de lapte, mi-am amintit de laptele batut, mi-am amintit de bunica mea . Aveam vreo 9 ani (poate chiar mai putin) cand m-a luat cu ea in camara sa imi arate cum face ea laptele batut si untul. Atunci a fost prima data (si din pacate si ultima) cand am mancat unt de casa facut cu mana mea.

Pana acum :) Am pe aragaz 6 litri de lapte de capra proaspat fiert – si care din fericire nu s-a afumat. Imi era efectiv teama de pasul asta – fierberea laptelui. Si in timp ce se raceste, strang caimacul pentru unt si mai fur cate o gura de lapte. Am de gand sa fac din laptele acesta  lapte batut si unt de casa. Si sa opresc si asa pentru baut.  Bine inteles ca eu nu am putinelele acelea speciale din lemn ca sa bat caimacul in el pana se face unt si nici nu ma incumet sa  folosesc lapte nefiert ca bunica, dar  sunt sigura ca totul va iesi delicios.

Si la sfarsit – laptele fiert pus in borcane pentru a continua cu stransul grasimii pentru unt. In borcanul mai gol este caimacul peste care voi adauga maine si restul de grasime (smantana).  In borcanul mare acoperit este lapte pentru lapte batut.

Cand laptele batut si untul de casa vor fi gata revin cu reteta si fotografii noi :)

Impartaseste acest articol:
  • Print
  • email
  • Facebook
  • Twitter
  • RSS
  • MySpace

This website uses IntenseDebate comments, but they are not currently loaded because either your browser doesn't support JavaScript, or they didn't load fast enough.