Burtica de sapte saptamani

Ei da si am trecut si de a saptea saptamana de sarcina, care nu a fost atat de usoara ca si cele precedente.

Un inceput de saptamana  frumos cu o plimbare la mare, bine inteles cu sotul cu noul tatic care spre invidia mea s-a balacit putin in apa, iar cum eu nu puteam sa nu ma las vrajita de marea limpede si minunata…am bagat si eu putin piciorusele in apa. Spre dezamagirea mea nu a fost atat de extraordinar apa fiind foarte rece nu mi-a facut atat de bine. Am facut febra si aveam niste dureri de ovare mai putin suportabile, eram putin speriata sau putin mai mult. Am cerut sfatul unei bune prietene care binenteles m-a certat putin, era de inteles, fuguta la medic pentru ca ma speriase febra destul de tare. TOTUL ESTE BINE…febra este normala in primul trimestru atat timp cat  nu depaseste 38 de grade, din cauza faptului ca sangele la mine acum  este dublu  fata de cat are o persoana…eram linistita sau asa am vrut sa par. Durerile de ovare a zis ca sunt destul de normale si ca altceva nu se poate face pentru ele.

Ei bine ciudat asa mi s-a parut si mie chiar nimic nu se poate face. Acum trebuie sa astept pana luni ca sa pot face toate analizele si atunci vom vedea care cum e treaba si daca intr-adevar e totul bine. Tare bine nu e tinand cont ca toate astea mi se intampla din cauza mea, din cauza ca sunt distrata si nu stiu sa ma pazesc de ceea ce acum nu mai am voie, nu mai am voie pentru ca trebuie sa imi protejez copilul. Si de ar fi doar asta dar saptamana asta au inceput starile de greata chiar si voma matinala mi sa instalat in program -  e adevarat ca doar de 2 ori dar nu e deloc placuta, starile nervoase sunt ceva mai dese si mai greu de stapanit…si faptul ca durerile de ovare inca mai persista, parca ar fi niste contractii se intensifica un moment dupa care e din ce in ce mai putin…oricum sunt foarte hotarata daca nu se opresc o sa merg la spital nu o sa stau asa la voia sortii.

Oricum acum bebele meu e mai mare e mai dulce, iar eu sunt mandra de fiecare zi care trece si el este bine. Saptamana a saptea mi-a dat o frumoasa lectie de viata faptul ca acum nu sunt numai eu suntem 2 iar eu contez din ce in ce mai putin, nu mai conteaza ceea ce imi doresc eu sa fac, conteaza ca ceea ce eu fac sa il faca pe el sa fie bine si sa se dezvolte intr-un mod armonios…oricum asta este tot ce isi doreste o mama,iar eu promit ca o sa am mai multa grija de mine si  de copilul meu.Va pup dulce si o sa va mai scriu si urmatoarea saptamana atunci cand implinesc eu 2 luni…deja e mare puiutul meu.

Impartaseste acest articol:
  • Print
  • email
  • Facebook
  • Twitter
  • RSS
  • MySpace

This website uses IntenseDebate comments, but they are not currently loaded because either your browser doesn't support JavaScript, or they didn't load fast enough.