Sa va povestesc cum sunt eu, cine sunt eu si mai ales de ce eu. Ma numesc Anamaria dupa cum bine se vede si am 22 de anisori. Locuies in Italia momentan, dar imi doresc din tot sufletul sa revin in Romania. De curand am impinit varsta asta minunata, si de fapt abia atunci realizasem cat de repede se scurge viata, e ca si vantul, nu o poti opri. Important este sa stii sa o traiesti si asta imi doresc eu sa o traiesc la maxim. O adolescenta cu multe probleme cred ca are fiecare, asa ca nu stiu de ce a mea ar fi trebuit sa fie altfel, deci e adevarat ca toate acele sentimente ce le traiesti in liceu nu le mai intalnesti niciodata…prima iubire, primul fior sau prima noapte la discoteca, indiferent cum ar fi raman doar amintiri, amintiri placute pe care nicodata nu le poti uita.
Dar cum de fiecare data vine si vremea de a te indragosti si de a decide sa te casatoresti nimic si nimeni nu iti mai poate sta in cale. Da,cred ca a fost cam devreme pentru mine, dar poate asa mi-a fost scris, sau poate a fost destinul, cel mai important este faptul ca sunt fericita si aproape implinita. Imi pare nespus de rau sa zic ca sunt aproape implinita dar cum viata este de asa natura ca nimic nu poate fi perfect,asa sunt si eu ceva mai dezamagita,dar am in suflet acea speranta ca totul va fi bine. Sotul meu isi doreste foarte mult un “bebe al lui” si este extrem de dezamagit ca eu nu reusesc sa raman insarcinata. As putea sa zic ca asta este momentan marea mea problema, de fapt eu doar asa ma simt implinita ca femeie – doar devenind mama. Este adevarat ca inca este mult prea devreme ca sa ne face probleme ca nu am putea face un copil, eu incerc sa dau vina pe stres, pe frica sau pe simplul fapt ca imi doresc mult prea mult. Dar cand iti vezi sotul atat de agitat sau ca isi doreste atat de mult simti ca te prabusesti, atunci cand vezi ca de fapt nici luna asta nu e. Eu sunt tare dezamagita sa vad ca nimic ,astept luna de luna si de fiecare data cand ies in oras si vedem un bebe mi se rupe inima sau cand ma gandesc doar…ca sunt atatea bestii care ii parasesc, niste suflete fara nici o vina iar noi suntem atatea care ne dorim si nu vine. Cand il vad pe sotul meu atat de entuziasmat de idee, cand se uita la hainute face planuri pentru patut….si sunt atatia care nu il doresc, nici macar nu recunosc. Pot sa zic doar ca nu este durere mai mare in sufletul meu decat ceea ce simt acum.
Dar stiu ca totul are un sens prefer sa zic ca asa e sau ca va fi cand va trebui, si incerc pe zi ce trece sa ma gandesc ca va veni si ziua in care ma voi simti pe deplin fericita, fiecare dintre noi avem o perioada in viata cand ne simtim fericite si implinite.Voi atrage asupra mea doar energie pozitiva si voi incerca pana la capat doar asa ma voi simti fericita si implinita. Dar cel mai important este faptul ca am cu cine sa vorbesc,imi dorisem tare mult sa fac lucrul acesta inca de cand eram in liceu,ma fascinat tot timpul subiectele tabu acele discutii care multe dintre noi din rusine sau de frica ne ferim sa le discutam. Da pot sa zic ca eu asa simt ca ma descarc sau ca am atatea prietene si le pot impartasi tot ceea ce simt eu, cu bune cu rele, cu dezamagiri sau cu bucurii. Nimic nu mi se pare mai important decat faptul de a fi ascultata iar eu simt acest lucru.
This website uses IntenseDebate comments, but they are not currently loaded because either your browser doesn't support JavaScript, or they didn't load fast enough.
draga femeie, te invitam la intimitate. impartaseste din acele clipe unice pe care le traiesti in timp ce treci prin diferite momente ale vietii: parteneriat, intimitate, sexualitate, fertilitate, sarcina si nastere, maternitate.
Despre mine
Sa va povestesc cum sunt eu, cine sunt eu si mai ales de ce eu. Ma numesc Anamaria dupa cum bine se vede si am 22 de anisori. Locuies in Italia momentan, dar imi doresc din tot sufletul sa revin in Romania. De curand am impinit varsta asta minunata, si de fapt abia atunci realizasem cat de repede se scurge viata, e ca si vantul, nu o poti opri. Important este sa stii sa o traiesti si asta imi doresc eu sa o traiesc la maxim. O adolescenta cu multe probleme cred ca are fiecare, asa ca nu stiu de ce a mea ar fi trebuit sa fie altfel, deci e adevarat ca toate acele sentimente ce le traiesti in liceu nu le mai intalnesti niciodata…prima iubire, primul fior sau prima noapte la discoteca, indiferent cum ar fi raman doar amintiri, amintiri placute pe care nicodata nu le poti uita.
Dar cum de fiecare data vine si vremea de a te indragosti si de a decide sa te casatoresti nimic si nimeni nu iti mai poate sta in cale. Da,cred ca a fost cam devreme pentru mine, dar poate asa mi-a fost scris, sau poate a fost destinul, cel mai important este faptul ca sunt fericita si aproape implinita. Imi pare nespus de rau sa zic ca sunt aproape implinita dar cum viata este de asa natura ca nimic nu poate fi perfect,asa sunt si eu ceva mai dezamagita,dar am in suflet acea speranta ca totul va fi bine. Sotul meu isi doreste foarte mult un “bebe al lui” si este extrem de dezamagit ca eu nu reusesc sa raman insarcinata. As putea sa zic ca asta este momentan marea mea problema, de fapt eu doar asa ma simt implinita ca femeie – doar devenind mama. Este adevarat ca inca este mult prea devreme ca sa ne face probleme ca nu am putea face un copil, eu incerc sa dau vina pe stres, pe frica sau pe simplul fapt ca imi doresc mult prea mult. Dar cand iti vezi sotul atat de agitat sau ca isi doreste atat de mult simti ca te prabusesti, atunci cand vezi ca de fapt nici luna asta nu e. Eu sunt tare dezamagita sa vad ca nimic ,astept luna de luna si de fiecare data cand ies in oras si vedem un bebe mi se rupe inima sau cand ma gandesc doar…ca sunt atatea bestii care ii parasesc, niste suflete fara nici o vina iar noi suntem atatea care ne dorim si nu vine. Cand il vad pe sotul meu atat de entuziasmat de idee, cand se uita la hainute face planuri pentru patut….si sunt atatia care nu il doresc, nici macar nu recunosc. Pot sa zic doar ca nu este durere mai mare in sufletul meu decat ceea ce simt acum.
Dar stiu ca totul are un sens prefer sa zic ca asa e sau ca va fi cand va trebui, si incerc pe zi ce trece sa ma gandesc ca va veni si ziua in care ma voi simti pe deplin fericita, fiecare dintre noi avem o perioada in viata cand ne simtim fericite si implinite.Voi atrage asupra mea doar energie pozitiva si voi incerca pana la capat doar asa ma voi simti fericita si implinita. Dar cel mai important este faptul ca am cu cine sa vorbesc,imi dorisem tare mult sa fac lucrul acesta inca de cand eram in liceu,ma fascinat tot timpul subiectele tabu acele discutii care multe dintre noi din rusine sau de frica ne ferim sa le discutam. Da pot sa zic ca eu asa simt ca ma descarc sau ca am atatea prietene si le pot impartasi tot ceea ce simt eu, cu bune cu rele, cu dezamagiri sau cu bucurii. Nimic nu mi se pare mai important decat faptul de a fi ascultata iar eu simt acest lucru.