Zambet si fulgi de zapada

Calatoria mea in  Romania a fost pur si simplu fantastica. Pe de o parte m-am simtit ca si cum nu asi fi plecat de acolo niciodata, pe de alta parte am vazut toate schimbarile care au fost facute in tara aceasta minunata, (plina de potential si de posibilitati ) – la bine si la rau.

Am colindat ore in sir strazile – nu am vrut sa pierd nimic, nu am vrut sa uit ceva. Eram ca un copil mic care face o descoperire plina de farmec. Si astfel am absorbit si m-am lasat invaluita de toate – de culorile specifice toamnei si apoi a iernii, de cladiri, de locuri, de oameni.  Primul lucru care mi-a atras atentia a fost faptul ca oamenii nu zambesc.  Nici macar copiii cei mici nu sunt darnici in zambete.

Si intr-o dimineata de decembrie m-am trezit si afara totul era acoperit de zapada. Prima mea zapada din ultimii 11 ani de zile. Ce minune, ce feerie….  Si fiindca era decembrie si orasul era deja impodobit cu luminitele de sarbatori, am ramas cuminte sa urmaresc zapada din casa. Pana seara, cand vroiam sa ies la plimbare, am stat langa geam si m-am uitat.

Si seara  a venit si am iesit si minune – zapada a reusit sa faca imposibilul : oamenii zambeau, alergau, se bateau cu zapada, un strop de copilarie le umplea din nou sufletul si ochii.

Oare ce i-a facut pe oameni sa uite sa zambeasca? De fapt, oare au stiut ei vreodata sa zambeasca? Un lucru atat de simplu a devenit atat de greu? Greutatile vietii, rutina zilnica, graba chiar au o influenta atat de mare asupra sufletului nostru incat am uitat ca exista si lucruri frumoase in viata pentru care merita sa zambesti?

Nu trebuie sa cauti motive de a zambi si de a te simti placut departe, in colturi greu de patruns. Trebuie doar sa ridici ochii spre cer si sa primesti caldura tamaduitoare a soarelui. Si daca este innorat si ploios ai observat vreodata cata bogatie de nuante exista in culoare gri? Si verdele copacilor, si caramiziul frunzelor  cu miros de toamna, si ciripitul pasarilor, si susurul apei curgatoare, si mirosul imbietor de cafea, si bogatia culorilor florilor intr-o florarie din centrul orasului gri,   – motive de a zambi le poti gasi la fiecare pas, in fiecare clipa, daca doresti. Trebuie doar sa iti amintesti ca doresti.

Te rog, femeie draga, aminteste-ti de lucru acest simplu dar atat de miraculos, aminteste-ti sa zambesti!  Zambeste pentru tine, zambeste pentru ca lumea aceasta in care traim sa fie mai frumoasa, mai calda, mai primitoare.  Incepe sa iti zambesti tie insati, sa iti zambesti corpului tau, sufletului tau, si organelor care iti alcatuiesc corpul. Este primul pas spre mai bine, spre mai usor, spre abundenta, spre sanatate.

Sa zambesti nu este greu daca esti invatata cu asta. Dar poate fi greu sa inveti sa zambesti. Vei avea nevoie de rabdare si de dragoste de sine. Nu te grabi, nu te critica atunci cand uiti – sa inveti sa zambesti nu este un concurs pe care trebuie sa il castigi, nu este un proiect pe care trebuie sa il termini la timp.

Si atunci cand incepi sa simti ca zambetul ti se strecoara in suflet, ca devine mai usor, il poti lua si afara pentru a-l impartasi cu ceilalti, cu lumea. Si zambeste soferului care opreste pentru ca tu sa poti trece strada, si zambeste catelului care se joaca prin iarba, si zambeste-i vanzatoarei cand platesti, si zambeste-i omului nezambitor, nerabdator, inconvoiat de griji….. Si vei face lumea aceasta putin mai buna, iar viata ta va inflori.