Nu am scris in ultimile zile. Vineri a fost ziua muncii in Ro deci chiar daca sunt in Israel nu am lucrat si am avut timp sa innebunesc de-a binelea. Dar ieri, hmmmm ieri e o alta poveste.
Incerc sa ma exprim si nu stiu cum am sa fac. Dar va promit un singur lucru : dupa ce veti citi voi primi cu siguranta diploma – scuze doctorat, de nebuna. Noroc ca nu stiti unde stau ca ati fi trimis salvarea.
Ok, deci m-am trezit dimineata ca de obicei dar aveam in continuare o dorinta de a ramane in continuare in pat sa ma alint. Deci am baut cafeluta, am mancat micul dejun, mi-am luat cartile si laptop-ul si fuga in pat. Hmmmm ce bine e ! Spre pranz am inceput sa ma simt cam slabita si a inceput sa ma doara corpul usor. La ceva timp dupa (nu cred ca au trecut mai mult de 2 ore) a inceput o durere – nici eu nu stiu unde NU simteam aceasta durere. Inafara si in interior ca niste carcei. Si durerea devenea din ce in ce mai puternica. Acum eu am mai avut tot felul de dureri insuportabile in viata mea si nu mi-a fost cine stie ce greu sa trec peste ele, cel putin nu imi era greu sufletesc. Durea de simteam ca mor dar tot aveam putere sa zambesc ca sa linistesc pe cel de langa mine. Acum durerea era suportabila dar mi-a fost imposibil de suportat…..sufletesc. Am plans ca o isterica si nici eu nu stiam de ce si de unde vine plansul asta. Si aveam frisoane, si furnicaturi si eram gheata….. dar nu eram speriata si totusi plangeam ca o nebuna. Sotul a incercat sa ma ajute dar nici eu nu stiam c ear fi putut sa faca el nici atat. Si am avut asa niste ganduri :”Sigur e o cadere de calciu trebuie sa iau niste calciu cu magneziu….. dar poate e mai bine sa fac niste analize inainte ca sa verific ce si cum……sigur nu va iesi nimic la analize ca este ceva energetic” totul am gandit in cateva secunde. Nu stiu de unde imi venise. Era ca si cum ceva/cineva avea un cord ombilical energetic in zona buricului si a pieptului meu si incerca sa scoata si in acelasi timp sa bage ceva in mine prin intermediul acestui “cord”. Si incepuse sa ma doara in piept sis a-mi fie greu sa respire. Si totusi nu eram speriata. M-am dus sa fac un dus fierbinte ca sa ma linistesc si cand mi-am atins burta cu sapunul a iesit din mine un plans de nu stiu daca am mai plans vreodata asa. Iesea in valuri, cu putere, si de fiecare data cand imi atingeam burta devenea din ce in ce mai puternic. Habar nu am cat am stat sub apa, dar cand am iesit cu toate ca nu s-a schimbat nimic in intensitatea durerii si a starii in care eram am simtit ca am atins un varf si ca de acum incepe coborasul. I-am multumit lu D-zeu in gand ca am un barbat atat de puternic si ca nu mi-a propus sa ma duca la doctor/urgenta ca cred ca picam. Ca stiu ca doctorul nu ar fi gasit NIMIC.
Si sotul meu a suferit in ultimile saptamani de o alergie asmatica. Si in noaptea dinainte celor intamplate nu a reusit sa doarma deloc ii era tare rau. In timp ce mie imi era rau el a inceput sa se simta din ce in ce mai bine si cand am avut eu criza de plans in baie lui i-a trecut de tot. Cand m-am linistit putin mi-a povestit ca nu mai are nimic, dar NIMIC, ca totul a trecut brusc cand eram eu la baie. Si ca simte ca si cum este o fiinta intre noi care schimba si misca lucrurile. Este exact ceea ce simtisem si eu numai ca acea fiinta era legata de mine cu cordul acela.
Pana la urma am luat o pastila pentru dureri ca eram epuizata si vroiam sa dorm. Azi dimineata m-am trezit slabita si cu o durere de cap si umeri incordati, dar in rest sunt bine si linistita. Parca cineva imi sopteste la ureche ca totul va fi bine.
Acum ma intorc in pat. Sunt in ziua 4 dpo dupa temperature sau 5 dpo din ziua in care am simtit ovulatia. Am crezut ca nu voi avea putere sa ma gandesc la zilele de asteptare si la simptome dar tot m-am gandit putin. Oricum au trecut 2 zile destul de repede deci mai am “doar” 10 zile de asteptat…..hmmm de fapt 7 pana la spotting.
Simptome…..pai credeti-ma ca nu simt nimic. Sau ce a fost ieri il trec la categoria de “cele mai nebune simptoame”.
Sotul in continuare se simte minunat si a dormit si el aproape 10 ore azi noapte. El care nu doarme mai mult de 6 ore .
Acum la nani ca sunt terminata!
Impartaseste acest articol:
DPO 4 – nebunii, dulci nebunii
Cuprinsul seriei: Doua saptamani de asteptare
Nu am scris in ultimile zile. Vineri a fost ziua muncii in Ro deci chiar daca sunt in Israel nu am lucrat si am avut timp sa innebunesc de-a binelea. Dar ieri, hmmmm ieri e o alta poveste.
Incerc sa ma exprim si nu stiu cum am sa fac. Dar va promit un singur lucru : dupa ce veti citi voi primi cu siguranta diploma – scuze doctorat, de nebuna. Noroc ca nu stiti unde stau ca ati fi trimis salvarea.
Ok, deci m-am trezit dimineata ca de obicei dar aveam in continuare o dorinta de a ramane in continuare in pat sa ma alint. Deci am baut cafeluta, am mancat micul dejun, mi-am luat cartile si laptop-ul si fuga in pat. Hmmmm ce bine e ! Spre pranz am inceput sa ma simt cam slabita si a inceput sa ma doara corpul usor. La ceva timp dupa (nu cred ca au trecut mai mult de 2 ore) a inceput o durere – nici eu nu stiu unde NU simteam aceasta durere. Inafara si in interior ca niste carcei. Si durerea devenea din ce in ce mai puternica. Acum eu am mai avut tot felul de dureri insuportabile in viata mea si nu mi-a fost cine stie ce greu sa trec peste ele, cel putin nu imi era greu sufletesc. Durea de simteam ca mor dar tot aveam putere sa zambesc ca sa linistesc pe cel de langa mine. Acum durerea era suportabila dar mi-a fost imposibil de suportat…..sufletesc. Am plans ca o isterica si nici eu nu stiam de ce si de unde vine plansul asta. Si aveam frisoane, si furnicaturi si eram gheata….. dar nu eram speriata si totusi plangeam ca o nebuna. Sotul a incercat sa ma ajute dar nici eu nu stiam c ear fi putut sa faca el nici atat. Si am avut asa niste ganduri :”Sigur e o cadere de calciu trebuie sa iau niste calciu cu magneziu….. dar poate e mai bine sa fac niste analize inainte ca sa verific ce si cum……sigur nu va iesi nimic la analize ca este ceva energetic” totul am gandit in cateva secunde. Nu stiu de unde imi venise. Era ca si cum ceva/cineva avea un cord ombilical energetic in zona buricului si a pieptului meu si incerca sa scoata si in acelasi timp sa bage ceva in mine prin intermediul acestui “cord”. Si incepuse sa ma doara in piept sis a-mi fie greu sa respire. Si totusi nu eram speriata. M-am dus sa fac un dus fierbinte ca sa ma linistesc si cand mi-am atins burta cu sapunul a iesit din mine un plans de nu stiu daca am mai plans vreodata asa. Iesea in valuri, cu putere, si de fiecare data cand imi atingeam burta devenea din ce in ce mai puternic. Habar nu am cat am stat sub apa, dar cand am iesit cu toate ca nu s-a schimbat nimic in intensitatea durerii si a starii in care eram am simtit ca am atins un varf si ca de acum incepe coborasul. I-am multumit lu D-zeu in gand ca am un barbat atat de puternic si ca nu mi-a propus sa ma duca la doctor/urgenta ca cred ca picam. Ca stiu ca doctorul nu ar fi gasit NIMIC.
Si sotul meu a suferit in ultimile saptamani de o alergie asmatica. Si in noaptea dinainte celor intamplate nu a reusit sa doarma deloc ii era tare rau. In timp ce mie imi era rau el a inceput sa se simta din ce in ce mai bine si cand am avut eu criza de plans in baie lui i-a trecut de tot. Cand m-am linistit putin mi-a povestit ca nu mai are nimic, dar NIMIC, ca totul a trecut brusc cand eram eu la baie. Si ca simte ca si cum este o fiinta intre noi care schimba si misca lucrurile. Este exact ceea ce simtisem si eu numai ca acea fiinta era legata de mine cu cordul acela.
Pana la urma am luat o pastila pentru dureri ca eram epuizata si vroiam sa dorm. Azi dimineata m-am trezit slabita si cu o durere de cap si umeri incordati, dar in rest sunt bine si linistita. Parca cineva imi sopteste la ureche ca totul va fi bine.
Acum ma intorc in pat. Sunt in ziua 4 dpo dupa temperature sau 5 dpo din ziua in care am simtit ovulatia. Am crezut ca nu voi avea putere sa ma gandesc la zilele de asteptare si la simptome dar tot m-am gandit putin. Oricum au trecut 2 zile destul de repede deci mai am “doar” 10 zile de asteptat…..hmmm de fapt 7 pana la spotting.
Simptome…..pai credeti-ma ca nu simt nimic. Sau ce a fost ieri il trec la categoria de “cele mai nebune simptoame”.
Sotul in continuare se simte minunat si a dormit si el aproape 10 ore azi noapte. El care nu doarme mai mult de 6 ore .
Acum la nani ca sunt terminata!