Te invit intr-o calatorie in interiorul corpului feminin, pentru a te ajuta sa intelegi mai departe procesele fiziologice si hormonale care au loc ciclu de ciclu, in timpul sarcinii si mai tarziu in timpul menopauzei. Voi incepe cu pelvisul femin (bazinul) deoarece joaca un rol important in sanatatea si fertilitatea feminina, si in timpul sarcinii si a nasterii.
Bazinul este format din centura pelviana, muschi si ligamente. Centura pelviana este un “inel” osos puternic ce sustine , prin coloana vertebrala, greutatea partii de sus a corpului, şi transmite această greutate în picioare. Acesta conţine şi protejează organele de reproducere, precum şi intestinele, vezica urinara şi rectul.
centura pelviana; se observa arcul pubic si ligamentele
Aceasta este formata din patru oase: 2 oase coxale, osul sacrum si coccis. Fiecare os coxal este format la randul lui din trei oase: ilium, ischium si osul pubic. La un copil aceste oase sunt separate de cartilage, dar la maturitate acestea se fuzioneaza intr-o singura unitate. Cele doua oase coxale se impreuneaza in partea posterioara cu osul sacrum prin articulatia sacroiliaca si sunt mentinute in aceasta pozitie de ligamente. In partea anterioara oasele coxale se impreuneaza intre ele (la nivelul oaselor pubice), printr-o articulatie cartilajinoasa numita simfiza pubica. Cele doua oase pubice impreunate formeaza arcul pubic. Datorita articulatiilor sacroilice si a simfizei pubice, exista o oarecare miscare limitata in centura pelviana, aceasta fiind accentuata in timpul sarcinii. Sub influenta hormonilor progesteron si relaxin aceste articulatii (si totodata ligamentele din jurul acestor articulatii) se “inmoaie” (se relaxeaza). In acest fel, in timpul nasterii orificiul pelvian se mareste putin, facilitand nasterea capului bebelusului.
Osul sacral (sau asa numita “codita”) formeaza partea posterioara a centurii pelviane. Acesta este un os proeminent care influenteaza marimea orificiului centurii pelviene. El se uneste cu osul coccis printre o articulatie, ce permite osului coccis sa se miste putin posterior atunci cand la nastere capul bebelusului iese din pelvis.
Muschii si ligamentele pelvisului sustin organele pelviene. Daca acesti muschi sunt slabiti se pot produce prolapsuri (“caderi”) a diferitelor organe (cum ar fi prolaps uterin, prolapsul vezicii urinare etc) si incontinenta urinara sau fecala.
Organele genitale feminine sunt fixate si sustinute de un numar de ligamente : ligamente largi, ligamente rotunde si ligamente utero-sacrale.
Ligamentele largi – se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la marginile laterale ale uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara – este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoise angajeaza in canalul inghinal, terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara – a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar si ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se continua una pe alta, fiind strabatute de trompa careia ii formeaza mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si nervii uterului si vaginului.
Ligamentele utero-sacrale – sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la fata posterioara a regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru. Dar adevarata sustinere a uterului o realizeaza perineul prin intermediul peretilor vaginali.
Impartaseste acest articol:
Loading...
Anatomia feminina – prima parte
Continutul seriei: Anatomie si fiziologie feminina
Te invit intr-o calatorie in interiorul corpului feminin, pentru a te ajuta sa intelegi mai departe procesele fiziologice si hormonale care au loc ciclu de ciclu, in timpul sarcinii si mai tarziu in timpul menopauzei. Voi incepe cu pelvisul femin (bazinul) deoarece joaca un rol important in sanatatea si fertilitatea feminina, si in timpul sarcinii si a nasterii.
Bazinul este format din centura pelviana, muschi si ligamente. Centura pelviana este un “inel” osos puternic ce sustine , prin coloana vertebrala, greutatea partii de sus a corpului, şi transmite această greutate în picioare. Acesta conţine şi protejează organele de reproducere, precum şi intestinele, vezica urinara şi rectul.
Aceasta este formata din patru oase: 2 oase coxale, osul sacrum si coccis. Fiecare os coxal este format la randul lui din trei oase: ilium, ischium si osul pubic. La un copil aceste oase sunt separate de cartilage, dar la maturitate acestea se fuzioneaza intr-o singura unitate. Cele doua oase coxale se impreuneaza in partea posterioara cu osul sacrum prin articulatia sacroiliaca si sunt mentinute in aceasta pozitie de ligamente. In partea anterioara oasele coxale se impreuneaza intre ele (la nivelul oaselor pubice), printr-o articulatie cartilajinoasa numita simfiza pubica. Cele doua oase pubice impreunate formeaza arcul pubic. Datorita articulatiilor sacroilice si a simfizei pubice, exista o oarecare miscare limitata in centura pelviana, aceasta fiind accentuata in timpul sarcinii. Sub influenta hormonilor progesteron si relaxin aceste articulatii (si totodata ligamentele din jurul acestor articulatii) se “inmoaie” (se relaxeaza). In acest fel, in timpul nasterii orificiul pelvian se mareste putin, facilitand nasterea capului bebelusului.
Osul sacral (sau asa numita “codita”) formeaza partea posterioara a centurii pelviane. Acesta este un os proeminent care influenteaza marimea orificiului centurii pelviene. El se uneste cu osul coccis printre o articulatie, ce permite osului coccis sa se miste putin posterior atunci cand la nastere capul bebelusului iese din pelvis.
Muschii si ligamentele pelvisului sustin organele pelviene. Daca acesti muschi sunt slabiti se pot produce prolapsuri (“caderi”) a diferitelor organe (cum ar fi prolaps uterin, prolapsul vezicii urinare etc) si incontinenta urinara sau fecala.
Organele genitale feminine sunt fixate si sustinute de un numar de ligamente : ligamente largi, ligamente rotunde si ligamente utero-sacrale.
Ligamentele largi – se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la marginile laterale ale uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara – este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoise angajeaza in canalul inghinal, terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara – a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar si ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se continua una pe alta, fiind strabatute de trompa careia ii formeaza mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si nervii uterului si vaginului.
Ligamentele utero-sacrale – sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la fata posterioara a regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru. Dar adevarata sustinere a uterului o realizeaza perineul prin intermediul peretilor vaginali.